Maturizarea.

Se apropie sfarsitul anilor de liceu si parca mi-e foarte greu sa ma despart de aceasta perioada importanta din viata mea. Imi aduc aminte cu bucurie de lucrurile care le-am facut si care la timpul acela poate nu le vedeam asa cum le vad acum. Ma gandesc cu teama ca acum incepe viata, viata reala, viata cu responsabilitati, griji si probleme, dar pe care sunt sigur ca mi le voi asuma, desi mi-e foarte frica. Ma gandesc uneori cum trece timpul si parca as vrea sa stea in loc, parca n-as vrea sa mai cresc. De fapt, in fiecare an ma gandesc ca vreau sa raman asa cum sunt an de an, dar totusi cresc si trebuie sa ma conformez. Ma gandesc uneori cu groaza la faptul ca toate sunt trecatoare, insa sufletul, sufletul va ramane mereu acelasi, neatins si parca nepoluat de tot ce se intampla in jur. Stiu foarte bine de unde am venit, unde am crescut si cum, dar ce voi face in continuare nu am nici cea mai mica idee. Sunt sigur ca ma voi gandi de 10 ori inainte sa fac fiecare pas in viata. Dar totusi, poate ar trebui sa ma duc dupa primul impuls, sa fac primul lucru care-mi trece prin minte, sa vad cum e; pana la urma despre asta este viata, despre a incerca lucruri si a vedea cum sunt. Experientele si sentimentele noi, fie bune sau rele, sunt intotdeauna bine-venite, pentru ca ele sunt cele care ne determina sa mergem mai departe, sa vedem pana unde ajungem.